Romania se schimba cu ei: tineri entuziasti, talentati, inovatori. Iata povestile romanilor care construiesc in prezent un viitor spre care putem privi cu optimism.

Sonia Coman este o constanteanca de 25 de ani, doctoranda si asistent universitar si cercetator la prestigioasa Columbia University, specializare in arta franceza. Sonia este si licentiata „Magna cum Laudae” in istoria artei si in arte plastice la Harvard si a facut un stagiu la muzeul Luvru din Paris.

Are cunostinte de limba si cultura japoneza, iar activitatea sa profesionala impleteste domeniul creativ-artistic cu cel academic si de cercetare. Artist plastic, poet si dramaturg, romanca a avut numeroase expozitii personale si de grup, a publicat in reviste de specialitate pe plan international, iar una dintre piesele sale de teatru a fost pusa in scena in America si in Slovenia. De-a lungul timpului, poeziile sale haiku, tanka si renku au primit importante distinctii atat in Japonia, cat si in alte tari.

De curand, in cadrul Galei Studentilor Romani din Strainatate, Sonia a primit marele premiu la capitolul excelenta academica, distinctie pe care i-a acordat-o presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc.

Cum e sa fii Studentul Anului, ce valoare are pentru tine aceasta distinctie?

Acest premiu reprezinta pentru mine o recunoastere extraordinara de acasa. Sunt onorata sa primesc aceasta distinctie din partea unui juriu atat de distins, in cadrul unei Gale aniversare a Ligii Studentilor Romani din Strainatate. Premiul ma incurajeaza in perspectiva proiectelor mele viitoare.

Cum ai ajuns la Columbia University din SUA?

Am urmat scoala gimnaziala si liceul la Colegiul National de Arte Regina Maria din Constanta, specializarea arte plastice – sectia de grafica. In paralel, am urmat Colegiul Pro, unde am studiat literatura universala, si am luat lectii de limba japoneza de la doamna profesoara Angela Hondru.

sonia2

In aceeasi perioada, am prezentat la conferinte nationale si internationale de poezie japoneza, ajungand astfel si in Statele Unite, la Boston si in Hot Springs, Arkansas. In ultimul an de liceu, am aplicat la trei universitati americane – Harvard, Princeton si Stanford – care m-au admis cu bursa completa. Am optat pentru Harvard. Patru ani mai tarziu, am absolvit universitatea cu distinctia magna cum laudae in istoria artei (specializarea arta moderna si contemporana) si arte plastice.

Stagiul pe care l-am efectuat la muzeul Luvru din Paris si redactarea lucrarii de licenta in arta franceza de secol XVIII m-au determinat sa urmez un program doctoral in istoria artei. Am urmat procesul de aplicatie in acest sens la universitatea Columbia, care m-a atras datorita corpului profesoral de exceptie si datorita locului, orasul New York fiind un centru mondial al artei. Am fost admisa cu bursa de predare (teaching fellowship) cu cateva luni inainte de absolvirea studiilor de licenta. Astfel am ajuns la Columbia.

Ce rol a avut in evolutia ta experienta internationala de studiu?

Aceasta experienta a fost si este exceptionala. Ca studenta la Harvard, am avut sansa de a intelege si de a face parte nu numai din sistemul de invatamant american, ci si cel francez (urmand un semestru la universitatile Paris IV – Sorbonne si Paris XVIII – Saint Denis) si cel japonez (urmand scoala de vara Harvard la universitatea Waseda din Tokyo).

Aceste experiente culturale mi-au largit orizontul de cunoastere si m-au ajutat sa imi definesc interesele academice (in prezent specializandu-ma in arta franceza si arta japoneza). Am urmat cursurile unor profesori excelenti, recunoscuti pentru cercetarea lor pe plan international, si am avut colegi extrem de talentati si de ambitiosi din toate colturile lumii, cu care am avut sansa sa leg prietenii trainice.

Profesorii de arte plastice care m-au ghidat la Harvard sunt artisti de succes ei insisi, reprezentand astfel un model pentru studenti. Educatia „liberal arts” de la Harvard (si de la multe alte universitati de acelasi tip din Statele Unite) propune un curriculum variat care include discipline in afara specializarii alese.

In cazul meu, acest sistem mi-a oferit posibilitatea de a lua cursuri in psihologie, logica, stiinte sociale, lingvistica si literatura, printre altele. Aceasta experienta educationala mi-a deschis ochii asupra unor domenii de cunoastere care ma imbogatesc intelectual si care ma ajuta si in plan personal. Nu in ultimul rand, atat la Harvard, cat si la Columbia, am avut posibilitatea de a-mi urma pasiunile artistice si literare, mediul universitar oferindu-mi numeroase oportunitati pentru a expune, a pune in scena piese de teatru si a lucra in domeniul jurnalistic.

Cum vede un roman cu experienta internationala sistemul de invatamant din tara?

Deoarece am urmat facultatea in strainatate, nu am avut experienta studiilor universitare in tara. De aceea, nu cred ca as putea construi o comparatie echitabila, daca experienta personala este criteriul principal. Ceea ce pot afirma cu convingere este ca studiile pre-universitare pe care le-am urmat in tara mi-au cladit o baza solida de cunostinte care mi-a fost extrem de utila.

Cand am ajuns la Harvard, stiam deja franceza, italiana si japoneza si aveam multi ani de pregatire in desen si pictura. Cred ca sistemul de invatamant pre-universitar din Romania merita sprijinit cat de mult posibil. Le recomand elevilor din tara sa aprecieze acele cursuri de calitate pe care le au la scoala si sa se implice si in activitati extra-curiculare, in care sa-si descopere si sa isi cultive pasiunile.

Cum ai fost primita ca student strain? Cum se vede situatia din tara noastra acolo? Ai intampinat vreodata, in calatoriile tale, neplaceri pentru ca esti din Romania?

Nu am avut niciodata probleme ca student strain. Universitatile Harvard si Columbia s-au dovedit a fi deosebit de primitoare pentru studentii si cercetatorii internationali. De asemenea, nu m-am simtit niciodata discriminata pe baza faptului ca sunt din Romania. In schimb, m-am bucurat sa fiu intrebata despre cultura tarii mele si sa am numeroase ocazii de a o face cunoscuta, intr-un cadru mai restrans sau unul mai larg.

sonia1

De exemplu, imi amintesc cu drag de o prezentare a carierei pictorului roman Stefan Luchian, urmata de vizualizarea filmului biografic regizat de Nicolae Margineanu. Acest eveniment pe care l-am organizat la Harvard in cadrul Asociatiei Studentilor Romani a universitatii a atras studenti americani si de alte nationalitati.

Faptul ca vorbesc despre Romania cu oameni pe care ii apreciez si care nu stiu foarte multe despre tara noastra ma ajuta sa evaluez situatia social-culturala de acasa si sa ma axez pe aspectele pozitive – de exemplu, spiritul civic tot mai pronuntat -, care imi dau speranta in viitor.

Activitatea ta impleteste domeniul creativ-artistic cu cel academic si de cercetare. Despre ce e vorba, cum arata o zi de munca pentru tine?

Ca doctorand, in primii doi ani ai programului, am fost si student si profesor. Daca voi urma o cariera universitara, aceasta situatie va ramane valabila pe termen lung, deoarece nu incetam niciodata sa invatam. Am avut zile in care dimineata urmam un curs, iar dupa-amiaza conduceam o discutie cu studentii ca asistent universitar. Aceasta impletire de invatare si predare m-a facut sa realizez mai mult ca niciodata ca cele doua activitati se completeaza perfect, ca doua fete ale aceleasi monede.

Pe langa activitatea de cercetare, care presupune studiu la biblioteca, vizite la muzee, excursii de cercetare si prezentarea unor conferinte, nu am abandonat pasiunea mea pentru pictura si poezie. Oricare din domeniile mele de activitate mi-ar putea ocupa tot timpul, de aceea am grija sa imi fac timp pentru fiecare proiect pe care mi-l propun, inclusiv pentru sedinte de pictura si de scris. Este vorba de o etica de munca pe care o respect pentru a ma simti implinita pe plan profesional.

Care ar fi diferentele dintre cercetarea din Romania si cea din straintate? Se face cercetare la un nivel mai inalt in afara?

Incep prin a spune ca nu sunt suficient de familiarizata cu situatia cercetarii din Romania pentru a putea raspunde cu responsabilitate acestei intrebari care abordeaza un subiect deosebit de important. Cu toate acestea, imi dau seama ca exista putine oportunitati de dezvoltare pentru cercetatorii din tara. Cred ca nivelul de calitate al cercetarii depinde intr-o buna masura de resursele disponibile si de gradul de prioritate acordat cercetarii in societate. Cercetarea conteaza!

Ar fi minunat ca cercetarea din tara in arta romaneasca, de exemplu, sa aiba mai mare vizibilitate pe plan international si, in general, sa se creeze mai multe oportunitati de dialog intre cercetatorii romani si cei straini. In Statele Unite, in Franta si in Japonia, cercetarea din stiintele umaniste pune tot mai mult accentul pe aspectul interdisciplinar – o directie pe care o consider extraordinara si care cred ca ar trebui incurajata mai mult si in Romania.

De ce crezi ca din ce in ce mai multi tineri valorosi aleg sa plece din tara? Nu stie Romania sa isi respecte valorile?

Dorinta de a avea o experienta educationala sau profesionala intr-o alta tara poate fi dictata de foarte multi factori si este, intr-o oarecare masura, una fireasca pentru un tanar ambitios, fie el roman sau de orice alta nationalitate.

Aceasta situatie devine o problema atunci cand nu mai exista comunicare intre tara si tinerii care pleaca. Cred ca aceasta criza se poate solutiona prin consolidarea unui sentiment de incredere de ambele parti, bazat pe structuri de relationare care incurajeaza solidaritatea sociala. Activitatea LSRS este un exemplu in acest sens. Increderea reciproca intre individ si comunitate conduce la actiune, la implicarea tinerilor in implinirea unei viziuni pozitive pentru societate.

Ce iti lipseste cel mai mult din Romania? Care este relatia ta cu Romania acum?

Imi iubesc si imi respect parintii, de care imi este dor. Imi lipseste limba romana, pe care o vorbesc, o ascult si o citesc ori de cate ori am ocazia. Incerc, de asemenea, sa imi pastrez identitatea crestin-ortodoxa in care am fost crescuta. Este o bucurie sa pastrez traditiile romanesti, atat cat se poate.

Care sunt planurile tale de viitor? Includ intoarcerea acasa?

Nu am exclus niciodata intoarcerea acasa din planurile mele. Pana in prezent am parcurs o jumatate din programul de la Columbia; de aceea, prioritatea mea este sa imi finalizez cu bine studiile doctorale. Pe termen lung, intentionez sa urmez o cariera universitara, de expertiza in arta sau de curatoriat, sa desfasor activitati in sfera culturala pe plan international si sa ma dezvolt ca artist si scriitor.

Sursa: ziare.com

Comentarii pe Facebook

Părerea voastră despre acest articol este importantă. Postați comentariile și pe Facebook pentru a le împărtăși cu prietenii!

Do you like this post?
  • Fascinated
  • Happy
  • Sad
  • Angry
  • Bored
  • Afraid